Cu nori la gat in loc de gulere - varianta 2

E dimineata, simt cum soarele imi atinge pielea, ma mangaie si ma incalzeste uneori, cand patrunde prin gaurile pe care perdeaua de la geam le face impinsa de vantul cald de vara. Stau intinsa in pat si nu vreau sa ma trezesc, e prea bine aici, suspendata in aer. Probabil va intrebati cum dorm suspendata in aer. Ca sa va explic trebuie sa stiti ca patul meu e unul fabricat special pentru mine. Am avut un vis odata si timp de cateva luni am umblat prin toata lumea ca sa gasesc elementele care vor forma patul, exact ca cel din vis. Am fost in Galapagos ca sa gasesc patru carapace de broaste testoase uriase pentru a le folosi drept picioare ale patului. A fost destul de greu, am umblat pe plaja cam doua luni pana am gasit 4 bucati. Salteaua am confectionat-o dintr-un material pufos, care la atingere pare facut din nori, nu ca as stii cum se simt norii, dar daca inchid ochii asta e senzatia pe care o am. Materialul l-am gasit din intamplare in america de sud, intr-o piata de animale, provine de la niste animalute mici numite Chinchilla, am cumparat de la un negustor cam 20 kg de blanita, el asigurandu-ma ca animalele nu sufera cand sunt tunse pentru blanita. Umplutura ei nu e cea obisnuita, nu are arcuri sau alte materiale obisnuite, e doar aer pe care l-am capturat pe cel mai inalt varf de munte, Apacajutario. Salteaua e intinsa pe carapacele de broaste testoase si deoarece se sprijina foarte putin pe ele ai impresia ca stai suspendat in aer in momentul in care te intinzi pe ea. De cand am patul aceasta tot felul de lucruri ciudate mi s-au intamplat.

Intr-o dimineata m-am trezit cu nori in loc de guler, si de atunci nu am mai scapat de ei. O perioada am incercat sa-i acopar cand ieseam in oras dar nu reuseam sa tin nimic la gat, esarfele cadeau in primele minute deoarece norii mei traiau, se miscau la gatul meu, deveneau mai rari sau mai desi in functie de nevoile corpului meu. Cand era foarte cald se pornea o ploaie marunta care ma racorea dar cand era frig se adunau si nu lasau frigul sa patrunda, cateodata chiar am simtit mici impunsaturi, cred ca erau mici fulgere menite sa ma incalzeasca, dar nu stiu sigur pentru ca e cam greu sa vad ce se intampla. Am incercat sa ma uit cu o oglinda sa vad, dar parca simteau si se potoleau. Cateodata as vrea sa-i colorez, sa ii improspatez cu niste dungi, sau picatele, parca asa albi sunt putin plictisitori. Totusi e misto sa ai niste nori in loc de guler. Uneori cand merg simt ca pasesc in gol, cred ca norii ma ridica de pe pamant cativa centrimetrii. Poate vor sa se intoarca in cer dar nu pot sa o faca.

Intr-o alta zi cand m-am trezit eram pe un nor mare, cu mult deasupra celei mai inalte cladiri din oras, vedeam orasul de parca as fi intr-un avion, eram ca si paralizata, nu ma puteam misca de frica, daca se desparte norul si cad de la inaltimea aia? Dupa o perioada de stat nemiscata, am hotarat sa ma ridic in fund, am inceput incet de tot sa-mi schimb pozitia pentru a ma ridica, toate miscarile mele se petreceau cu o incetineala incredibila, nu stiu cum aveam aceea rabdare, dar banuiesc ca din cauza fricii ca o sa cad de pe nor. Norul era de trei ori cat inaltimea mea in toate partile dar imi era frica, nimeni nu stie cum se comporta norii. Desi aveam un nor la gat inca nu cunosteam tot ce era despre nori. M-am ridicat incetisor si am observat ca norul se modifica in functie de ce pozitie adoptam, acum era putin mai ingust si ma inconjura pana la mijlocul spatelui, eram parca intr-un fotoliu cu fusta de nori.

Din pozitia noua in care ma aflam putea vedea incotro ma indreptam. Alti nori asemeni celui pe care eram levitau in jurul meu parca erau intr-un stol cu aceeasi directie. In departare puteam deslusi o forma, era neclara dar parea ca un pisc iesit dintre nori. Oare suntem asa aproape de pamant, si de cand ma aflam in cer, din cate tin eu minte nu aveam munti in zona. Oare norii se indreapta spre acel pisc sau o sa-l ocolim, ma intrebam eu. Stau si privesc spre munte, vad cum norii se invart in jurul meu parca conducandu-ma spre ceva. Norul de la gatul meu e si el nelinistit, se rareste apoi se indeasa, e racoros apoi calduros acest fapt facandu-ma si pe mine anxioasa. Ma apropii tot mai mult de munte, vad putin si spre pamant dar piscul acela pare intrerupt, pare ca pur si simplu pluteste si el pe nori, cum e posibil asa ceva. Dintr-o data aud o voce care ma striga, pare indepartata, ma intorc si vad o alta fata cu nori la gat facandu-mi cu mana de pe un nor cam la 300 metrii distanta de mine. Hmmm, ciudat. Oare cati oameni suntem cu nori la gat si de ce.

Cu cat ne apropiam mai mult de muntele plutitor vedeam din ce in ce mai multi tineri exact ca mine cu fetele mirate, unii erau in pijamale, unii in haine de strada dar ceea ce aveam in comun toti erau norii la gat. Aproape am ajuns si norii pareau controlati de o forta nevazuta, acum se aliniau frumos ca si cand ar fi fost pe o banda de productie, unul cate unul isi croiau drum spre ceea ce parea o deschidere in munte, vedeam cum dispar unul cate unul norii care aveau oameni pe ei. Ma tineam bine pe norul meu dar spre surprinderea mea nu imi era frica, eram doar curioasa. Inaintam in sir, inaintea mea erau inca vreo 20 de tineri care priveau cum cei din fata lor dispar in munte, eu la randul meu imi asteptam randul cu nerabdare. Am ajuns la intrarea in munte care de fapt era o grota care dupa 200 sau 300 de metrii se despartea in doua coloane sapate vertical in munte, unul ducea in sus si unul in jos, odata ajunsi in dreptul lor norii coborau sau urcau. Inca nu-mi dau seama dupa ce regula, dar probabil o sa o aflu curand.

Norul meu a inceput sa se stranga in jurul meu, acum fiind cam in totalitate inconjurata de el. In momentul in care am ajuns la cele doua tunele am simtit cum norul ma impingea putin in sus, probabil voi urca. Am intrat cu tot cu nor in tunelul din stanga mea si brusc eram purtata in sus de nor, era o senzatie noua, daca pana acum am plutit mai mult acum ma miscam cu repeziciune in sus. Din cate am observat tunelele erau sculptate in interior, am deslusit niste linii care se impleteau intre ele, apoi intre linii am observat cateva detalii care pareau ca ar fi plante si animale. Tunelul nu era intunecat deloc, dar nici nu avea sursa de lumina, parea mai degraba luminat din el insusi. Desi ma miscam cu foarte mare viteza nu imi mai era frica, norul ma tinea foarte strans probabil din aceasta cauza nesimtind neliniste sau nesiguranta. Dupa cateva minute de urcat m-am oprit brusc intr-o incapere imensa plina de nori de jur imprejurul unor gauri, probabil tunele toate. Din cand in cand cate un nor aparea dintr-un tunel si se aseza frumos in cerc. In jurul meu mai erau cam cinci tineri cu nori la gat, zambeau si priveau curiosi in jur, exact ca si mine. Am zambit la randul meu si am salutat. Cei cinci au salutat la randul lor si au inceput pe rand sa-si spuna numele. O fata micuta de statura, roscata si cu multi pistrui pe fata pe nume Claire, un baiat cu barba si cei mai blanzi ochi pe care i-am vazut vreodata pe nume David, un alt baiat care parea foarte tanar cu un zambet foarte larg si gropita in barbie pe nume Ray, o alta fata foarte slaba, bruneta si cu privirea pierduta in gol pe nume Alice si ultimul un baiat foarte inalt care ne privea foarte fix pe nume Alex. In timp ce noi ne prezentam si ne priveam tunelele au inceput sa se inchida unul cate unul ca un obturator foto, sunetul nu era foarte strident asa ca am observat abia dupa ce al nostru s-a inchis. Din ultimul tunel deschis au iesit cinci nori tinand cinci oameni apoi s-a inchis si incaperea a inceput sa se lumineze din ce in ce mai mult, peretii incaperii erau sursa de lumina si in acelasi timp ferestrele pentru ca in timp ce se luminau deveneau tot mai translucizi si puteai observa ce era afara.