Cu nori la gat in loc de gulere

Eram in camera mea, intinsa in patul de aer, suspendat pe niste carapace de broaste testoase pe care le-am gasit pe plaja cand ma plimbam si incercam sa salvez puiutii proaspat nascuti sa ajunga la ocean. Intotdeauna am visat sa dorm pe nori, si patul meu imi ofera cea mai apropiata varianta de dorinta mea, cand te intinzi in el simti cum toate greutatile din corp dispar, te inconjoara si te incalzeste, daca inchizi ochii esti cumva suspendat, nu mai simti pamantul doar nori plutind in jurul tau. Asta probabil mi se trage de la momentul in care m-am trezit intr-o dimineata si aveam la gat nori in loc de guler. De atunci nu am mai scapat de ei, sunt in permanenta acolo, la gatul meu, nu e un incovenient dar mi-e dor sa port esarfe, dar si-au pierdut rostul odata cu aparitia norilor. Totusi norii sunt foarte folositori, vara cand imi este foarte cald se porneste o torentiala si ma racoreste, iarna cand mi-e frig se multiplica, se apropie pana cand nu mai lasa aerul rece sa ajunga la gatul meu, deci esarfele si fularele sunt depasite, nu mai am nevoie de ele, dar as vrea cateodata sa-i colorez, sa le pun niste dungi, sau picatele, ceva colorat, asa albi sunt plictisitori cateodata. Noroc ca se misca, ma gadila si ma sustin cu cativa centimetrii mai sus de pamant.