Cafeneaua
E dimineata, ceata staruie si invaluie totul in jur, aerul e umed si simti mirosul de iarna imediat ce iesi afara. Nu e tocmai o zi buna sa faci o plimbare dar pe strazi sunt multi oameni care probabil se indreapta spre lucru sau vreo intalnire. E ora 7 si nu se vad prea multe masini pe sosea doar cativa biciclisti grabiti. Pe trotuar un tanar imbracat in blugi, cu un hanorac negru, cu gluga trasa pe cap si cu o geaca nu tocmai groasa merge incet, apasat, cufundat in ganduri. Dupa cateva minute se opreste in fata unei cafenele si se uita inauntru. Pare acomodant asa ca se hotaraste sa intre, deschide usa, saluta si se aseaza in capatul salii, la geam.
Chelnerita nu se grabeste sa mearga sa-i ia comanda, dar adevarul e ca el nici macar nu observa. Trec cateva minute pana cand baiatul ridica privirea si o cheama pe fata micuta care statea in spatele barului. Fata il observa si fara sa se grabeasca se indreapta spre masa lui.
- Buna dimineata, cu ce va pot servi, spune fata zambindu-i baiatului.
- As vrea o cafea, te rog.
Fata se indeparteaza ganditoare.
Dupa un minut sau doua, se intoarce la masa cu cafeaua, o pune in fata lui si pleaca.
Baiatul bea incet din cafea si apoi scoate niste hartii din buzunar si un creion. Incepe sa deseneze in timp ce soarbe absent din cafea.
In acest timp fata se tot uita la el, poate fiindca e singurul client, sau poate pentru ca ceva o atrage la el, clar e ca il priveste.
Dupa o ora, baiatul se ridica, ia foile de pe masa, se indreapta spre bar si se opreste in fata fetei.
- Pot plati, te rog?
- Sigur. Face 4 ron.
Baiatul pune foile pe bar si se scormoneste de marunti in buzunarele pantalonilor, scoate tot ce are, numara exact monezile si i le intinde fetei.
- Multumesc, sa ai o zi buna, spune fata cu un zambet radiant.
Baiatul ia foile si se indreapta spre usa, dar la jumatatea drumului se intoarce spre fata.
- Poti te rog sa-mi spui cum te cheama?
- Ahh...se fastaceste fata, ma numesc Claire.
- Ciao, eu sunt David. As vrea sa-ti las asta, si ii intinde foile apoi iese grabit afara.
Fata ramasa perplexa nu a putut sa mai spuna nimic, privea doar foile apoi usa, apoi iarasi foile.
Cand s-a dezmeticit, a despaturit foile si le-a privit. Pe prima foaie era desenat barul, cu sticlele, paharele, scrumierele si toate decoratiile din jur, dar ceva era diferit, in capatul din stanga unde era un raft cu cafea si ceaiuri era desenata o usa in loc. Fata a privit indelung desenul si raftul, era ciudat, de ce oare baiatul desenase o usa acolo, era intentionat, putea sa fie o usa acolo sau baiatul doar schimbase locul pentru a-l face mai misterios? A pus foaia pe bar si a deschis-o pe a doua. Era o camera destul de mare in mijlocul careia era ea, in jur se vedeau multe carti, o masa, un scaun si cateva sticle micute cu ceva in ele. Lumina venea de la o lampa asezata pe masa. Ciudat, oare de unde isi imaginase baiatul camera, si de ce era si ea acolo?
Fata se uita in continuare la raft si dintr-o data fara sa realizeze a inceput sa goleasca raftul. In cateva minute era gol, si ea se gandea ca e ilogic ce face. De unde ar putea baiatul sa stie ca exista o usa acolo.
Priveste raftul gol si apoi il apuca dintr-o parte si incearca sa-l roteasca, se misca putin dar se intepeneste in butoiul de bere. Se opreste putin se uita la butoi, apoi ii scoate furtunul de la dozatorul de bere si muta butoiul cativa centrimetri mai incolo, il ocoleste si apuca raftul din nou, de data asta indepartandu-l de perete suficient cat sa poata vedea in spatele lui. Se apleaca si spre mirarea ei vede o usa exact cum a desenat-o baiatul.
Claire s-a asezat pe scaun langa butoi si a privit indelung raftul, se gandea daca sa incerce sa deschida usa sau nu. Pana la urma s-a hotarat sa puna raftul la loc si sa uite de usa.
Tot restul zilei a privit raftul, inca nu-i venea sa creada ca in spatele lui se afla o usa, si in spatele usii putea sa fie acea camera desenata de David. Oare de unde aparuse acel baiat, de ce venise acolo si de ce ii daduse foile.
Au trecut cateva saptamanii si Claire inca se gandea la acea usa si ce se ascundea in spatele ei, imaginea baiatului asezat la masa din capatul salii inca ii staruia in cap, intorcand amintirile pe toate partile pentru a-si da seama cum putea el sa stie de usa, oare o vazuse, oare mai fusese acolo, oare avuse un vis, oare...
In dimineata unei zi in care cafeneaua era goala, Claire s-a decis sa incerce sa deschida usa, asa ca a mutat butoiul de bere, a dat din nou raftul la o parte de data aceasta intorcandu-l de tot pentru a putea cu usurita sa aiba acces la usa. A incercat manerul usii, dar parea blocata. A cautat trusa de scule de sub tejghea si a scos o surubelnita si a inceput sa desurubeze de zor. Dupa o ora de truda a reusit sa scoata toate suruburile si sa scoata manerul, dar usa inca nu se deschidea. A stat putin si s-a gandit apoi a luat o ranga din trusa si a inceput sa forteze yala. Incet incet a reusit sa scoata mecanismul din causul usii, si dupa o zdruncitura puternica usa s-a deschis. Claire a luat repede lanterna, pe care o pregatise pe bar si a dat sa intre in camera, un miros puternic de mucegai venea dinauntru, era intuneric bezna dar ei nu ii era frica asa ca a intrat. Luminand camera a observat o masa, apoi lampa, exact cum o desenase David, a mers spre ea si a aprins lampa cu bricheta din buzunar. In camera lumina lampii era prea slaba, dar incet a reusit sa distinga si rafturile cu carti si un scaun, o canapea, toate vechi si pline de praf. Curioasa din fire Claire a luat o carte din raft si a deschis-o, a realizat ca mirosul de mucegai vine de la carti, probabil au stat inchise in acea camera o vreme destul de indelungata daca au apucat sa mucegaiasca. Pe prima carte a reusit sa distinga un titlu ‘Magicae Septem’, oare ce ar putea insemna, reuseste sa inteleaga cuvintele dar nu exact. Deschide cartea si vede ca toata era scrisa in latina, cu cate o poza la fiecare doua, trei pagini. Par a fi vraji si incantatii dar nu poate fi sigura, pe cateva foi erau facute cateva notatii in romana dar nu a reusit sa distinga cuvintele fiind foarte putin vizibile. A inceput sa se uite prin jur si a vazut si multe sticlute si recipiente unele goale, altele pline si cateva doar pe jumatate goale. Au trecut cateva minute de cand era inauntru dar Claire a decis sa iasa, dar nu inainte sa scoata cateva carti din raft pentru o lectura mai aprofundata pe lumina.
De data aceasta dupa ce a iesit nu a mai pus raftul la loc, ci l-a mutat cu totul in capatul celalalt al barului, a curatat usa, a maturat pe jos si a pus o draperie in fata ei, pentru a o ascunde de curiosi dar pentru a putea avea acces mai usor la camera. S-a asezat la bar si a inceput sa rasfoiasca prima carte.
Ceea ce urmeaza e probabil ceva neasteptat atat pentru Claire cat si pentru restul oamenilor care vor trece pragul cafenelei.
Chelnerita nu se grabeste sa mearga sa-i ia comanda, dar adevarul e ca el nici macar nu observa. Trec cateva minute pana cand baiatul ridica privirea si o cheama pe fata micuta care statea in spatele barului. Fata il observa si fara sa se grabeasca se indreapta spre masa lui.
- Buna dimineata, cu ce va pot servi, spune fata zambindu-i baiatului.
- As vrea o cafea, te rog.
Fata se indeparteaza ganditoare.
Dupa un minut sau doua, se intoarce la masa cu cafeaua, o pune in fata lui si pleaca.
Baiatul bea incet din cafea si apoi scoate niste hartii din buzunar si un creion. Incepe sa deseneze in timp ce soarbe absent din cafea.
In acest timp fata se tot uita la el, poate fiindca e singurul client, sau poate pentru ca ceva o atrage la el, clar e ca il priveste.
Dupa o ora, baiatul se ridica, ia foile de pe masa, se indreapta spre bar si se opreste in fata fetei.
- Pot plati, te rog?
- Sigur. Face 4 ron.
Baiatul pune foile pe bar si se scormoneste de marunti in buzunarele pantalonilor, scoate tot ce are, numara exact monezile si i le intinde fetei.
- Multumesc, sa ai o zi buna, spune fata cu un zambet radiant.
Baiatul ia foile si se indreapta spre usa, dar la jumatatea drumului se intoarce spre fata.
- Poti te rog sa-mi spui cum te cheama?
- Ahh...se fastaceste fata, ma numesc Claire.
- Ciao, eu sunt David. As vrea sa-ti las asta, si ii intinde foile apoi iese grabit afara.
Fata ramasa perplexa nu a putut sa mai spuna nimic, privea doar foile apoi usa, apoi iarasi foile.
Cand s-a dezmeticit, a despaturit foile si le-a privit. Pe prima foaie era desenat barul, cu sticlele, paharele, scrumierele si toate decoratiile din jur, dar ceva era diferit, in capatul din stanga unde era un raft cu cafea si ceaiuri era desenata o usa in loc. Fata a privit indelung desenul si raftul, era ciudat, de ce oare baiatul desenase o usa acolo, era intentionat, putea sa fie o usa acolo sau baiatul doar schimbase locul pentru a-l face mai misterios? A pus foaia pe bar si a deschis-o pe a doua. Era o camera destul de mare in mijlocul careia era ea, in jur se vedeau multe carti, o masa, un scaun si cateva sticle micute cu ceva in ele. Lumina venea de la o lampa asezata pe masa. Ciudat, oare de unde isi imaginase baiatul camera, si de ce era si ea acolo?
Fata se uita in continuare la raft si dintr-o data fara sa realizeze a inceput sa goleasca raftul. In cateva minute era gol, si ea se gandea ca e ilogic ce face. De unde ar putea baiatul sa stie ca exista o usa acolo.
Priveste raftul gol si apoi il apuca dintr-o parte si incearca sa-l roteasca, se misca putin dar se intepeneste in butoiul de bere. Se opreste putin se uita la butoi, apoi ii scoate furtunul de la dozatorul de bere si muta butoiul cativa centrimetri mai incolo, il ocoleste si apuca raftul din nou, de data asta indepartandu-l de perete suficient cat sa poata vedea in spatele lui. Se apleaca si spre mirarea ei vede o usa exact cum a desenat-o baiatul.
Claire s-a asezat pe scaun langa butoi si a privit indelung raftul, se gandea daca sa incerce sa deschida usa sau nu. Pana la urma s-a hotarat sa puna raftul la loc si sa uite de usa.
Tot restul zilei a privit raftul, inca nu-i venea sa creada ca in spatele lui se afla o usa, si in spatele usii putea sa fie acea camera desenata de David. Oare de unde aparuse acel baiat, de ce venise acolo si de ce ii daduse foile.
Au trecut cateva saptamanii si Claire inca se gandea la acea usa si ce se ascundea in spatele ei, imaginea baiatului asezat la masa din capatul salii inca ii staruia in cap, intorcand amintirile pe toate partile pentru a-si da seama cum putea el sa stie de usa, oare o vazuse, oare mai fusese acolo, oare avuse un vis, oare...
In dimineata unei zi in care cafeneaua era goala, Claire s-a decis sa incerce sa deschida usa, asa ca a mutat butoiul de bere, a dat din nou raftul la o parte de data aceasta intorcandu-l de tot pentru a putea cu usurita sa aiba acces la usa. A incercat manerul usii, dar parea blocata. A cautat trusa de scule de sub tejghea si a scos o surubelnita si a inceput sa desurubeze de zor. Dupa o ora de truda a reusit sa scoata toate suruburile si sa scoata manerul, dar usa inca nu se deschidea. A stat putin si s-a gandit apoi a luat o ranga din trusa si a inceput sa forteze yala. Incet incet a reusit sa scoata mecanismul din causul usii, si dupa o zdruncitura puternica usa s-a deschis. Claire a luat repede lanterna, pe care o pregatise pe bar si a dat sa intre in camera, un miros puternic de mucegai venea dinauntru, era intuneric bezna dar ei nu ii era frica asa ca a intrat. Luminand camera a observat o masa, apoi lampa, exact cum o desenase David, a mers spre ea si a aprins lampa cu bricheta din buzunar. In camera lumina lampii era prea slaba, dar incet a reusit sa distinga si rafturile cu carti si un scaun, o canapea, toate vechi si pline de praf. Curioasa din fire Claire a luat o carte din raft si a deschis-o, a realizat ca mirosul de mucegai vine de la carti, probabil au stat inchise in acea camera o vreme destul de indelungata daca au apucat sa mucegaiasca. Pe prima carte a reusit sa distinga un titlu ‘Magicae Septem’, oare ce ar putea insemna, reuseste sa inteleaga cuvintele dar nu exact. Deschide cartea si vede ca toata era scrisa in latina, cu cate o poza la fiecare doua, trei pagini. Par a fi vraji si incantatii dar nu poate fi sigura, pe cateva foi erau facute cateva notatii in romana dar nu a reusit sa distinga cuvintele fiind foarte putin vizibile. A inceput sa se uite prin jur si a vazut si multe sticlute si recipiente unele goale, altele pline si cateva doar pe jumatate goale. Au trecut cateva minute de cand era inauntru dar Claire a decis sa iasa, dar nu inainte sa scoata cateva carti din raft pentru o lectura mai aprofundata pe lumina.
De data aceasta dupa ce a iesit nu a mai pus raftul la loc, ci l-a mutat cu totul in capatul celalalt al barului, a curatat usa, a maturat pe jos si a pus o draperie in fata ei, pentru a o ascunde de curiosi dar pentru a putea avea acces mai usor la camera. S-a asezat la bar si a inceput sa rasfoiasca prima carte.
Ceea ce urmeaza e probabil ceva neasteptat atat pentru Claire cat si pentru restul oamenilor care vor trece pragul cafenelei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu