Tango. Radio&Juliet - Un spectacol total.

Aseara in sfarsit am ajuns sa vad Tango. Radio&Juliet, si nu a dezamagit deloc. Prima parte a spectacolului intitulat Tango a fost un altfel de tango, am fost introdusi pe stazile din Argentina printr-un sotron si cu sunete luate parca din piata care te teleportau in atmosfera sud americana, apoi incet am patruns in viata unor trecatori. Fiecare poveste a fost pasionala, plina de ritm si durere, dansatorii au fost spectaculosi, coregrafia lasandu-te masca, nu am putut sa misc nimic, abia am putut sa respir, incercam sa nu clipesc pentru a nu pierde nici un gest al celor de pe scena. Muzica a fost dementiala, cu intrepatruderi de sunete de pe strazi si lumini fantastice care completau spectacolul, micile pauze de liniste ne-au dat ocazia sa ne linistim si sa aplaudam.
Partea a doua, Radio&Juliet a fost total opusul, imagini proiectate pe panouri albe luate parca dintr-o galerie de arta moderna, muzica celor de la Radiohead, industriala, cu sunete inalte si sintetice si cu vocea mirificului Thom Yorke, simteam durerea pana in stomac, atat din muzica cat si din coregrafia dansului. Daca Tango a fost pasional, Radio&Juliet a fost o lupta, o lupta din care dansatorii au iesit cu bine, desi uneori ma intrebam cum pot sa-si controleze asa bine corpurile pentru a scoate acele miscari si ritmuri mult prea violente. A fost un spectacol impresionant, nu ma asteptam ca muzica celor de la Radiohead sa fie asa bine interpretata, dar toate miscarile au fost extrem de bine gandite. Povestea spectacolului a scapat cumva printre crapaturi, dar asta o fi din cauza dansului care te fascina asa mult incat pierdeai viziunea de ansamblu. Bravo pentru dansatori, care au avut si au la fiecare spectacol un adevarat tur de forta, unii dintre ei fiind in ambele parti, ambele foarte solicitante.
Va recomand sa-i vedeti, Urmatoarea reprezentatie fiind pe 6 martie la ONB.