Intâlnirea
E o toamnă timpurie, frunzele sunt căzute la pământ, copacii golaşi sunt bătuţi de un vânt călduţ, oamenii au eşarfe colorate şi bluze mai groase pe ei, aerul e proaspăt şi puţin înţepător şi eu ca de obicei sunt îmbrăcată prea gros pentru temperatura de afară. Am plecat spre farmacie, eram puţin răcită şi vroiam să iau nişte tablete şi ceai ca să mă tratez însă pe drum m-am hotărât să intru să mănânc ceva la un restaurant chinezesc. Înăuntru m-a întâmpinat o chinezoică drăguţă îmbrăcată tradiţional cu o rochie roşie cu flori şi m-a condus la o masă aproape de geam. Restaurantul era decorat cu gust, avea lampioane roşii şi dragoni peste tot dar parcă nu erau din cei obişnuiţi, mesele erau de un maro închis din lemn masiv sculptate foarte fin pe margini şi mirosul de lemn de santal era pretutindeni în aer nefiind foarte puternic dar acoperind mirosul de mâncare.
În timp ce mâncam observam lumea din jurul meu. La o masa erau doua fete, la prima vedere păreau foarte diferite, dar după un timp am văzut o asemanare destul de mare la felul cum vorbesc, cum se mişca, şi cum interacţioneaza. Le-am privit mai bine şi am observat că asemănarea fizică era mai mare decât mi s-a parut, e posibil să fie surori dar nu orice surori ci gemene. Felul în care interacţioneaza m-a dus cu gândul că ar putea fi gemene şi cu cât le observam mai mult cu atat deveneam mai convinsă. Una dintre ele e roşcată cu parul creţ, e îmbrăcată cu tricou şi blugi şi are mişcări mai largi decaât sora ei, are tendinţa de a minimaliza aproape orice mişcare şi probabil de aceea mi se par aşa. Probabil ea e cea care ia deciziile, ea e exemplul, ea e cea tare, ea convinge şi se luptă pentru bunăstarea amăndorura. Cealaltă soră are părul mai scurt, drept, castaniu, e îmbrăcată cu un maieu kaki peste un tricou negru, pantalonii par tot kaki, deşi nu văd prea bine din cauza mesei, pare mai finuţă, mai firavă decât sora ei şi totuşi are ceva în privire, parcă ascunde o putere mai mare decat arată la toata lumea. Ochii sunt la ambele de un albastru foarte frumos, luminoşi şi veseli, chiar şi în momentele în care vorbesc mai aprins despre ceva, încă zâmbesc din priviri. În timp ce mănâncă îşi împart mâncarea dar fără să întrebe aşa cum facem noi de obicei, comunicarea se făcea din priviri, iar sentimentul acela că cineva te poate şti aşa de bine încât să facă asta pentru tine mă minunează. La inceput privirile mi-au fost atrase de sora mai mare, am hotărât ca era cea cu parul scurt si drept, de felul ei de a zâmbi şi privi în jur, de mainile ei care nu puteau sta locului în timp ce vorbea. Aş fi vrut să fiu cu ele la masă, să împărţim mâncarea şi discuţii contradictorii despre fel de fel de subiecte. Mi-ar place sa fiu prietenă cu ele, şi poate ne vom întâlni şi cu altă ocazie, poate vom avea ocazia să ne apropiem, poate avem prieteni în comun, poate vom ieşi cândva în oraş şi ne vom reîntâlni. În timp ce mă gândeam la aceste posibilităţi mi-a trecut ca fulgerul un gând prin cap, de ce să nu intru în vorbă cu ele acum, de ce să aştept ca poate cineva să ne prezinte, de ce să nu fac ceva impulsiv. Aş putea oare să le fascinez suficient de mult ca să-mi acorde şansa sa le cunosc mai bine. O să incerc.
Mă ridic de la masa mea, deja terminasem de mâncat, şi mă îndrept spre ele, fata cea roşcată mă priveşte zâmbind. Când ajung lângă masă imi dau seama că nu ştiu ce să zic, mâinile îmi sunt transpirate, sunt emoţionată, e un sentiment asemănător cu îndrăgosteala, când descoperi un prieten nou, oare am această şansă dublă acum.
- Ciao. Sunt Laura şi vă observam de la masa aceea, spun eu în timp ce le arătam masa la care fusesem.
- Scuzaţi-mă dacă vă deranjez, dar cred că putem fi prietene, şi mi-am zis că decât să aştept să vă reîntâlnesc cu altă ocazie mai bine intru în vorbă cu voi acum. Sper sa nu consideraţi că e cam ciudat, zâmbind şi bâlbâindu-mă puţin.
- Salut, imi spune fata roşcata, eu sunt Mara, hai stai cu noi, putem să povestim la o bere, ea e sora mea, Oana.
- Superb, spun eu, fac cinste cu primul rand.
Oana nu a zis nimic, dar mă urmărea cumva fascinată cu ochii ei mari.
În timp ce mâncam observam lumea din jurul meu. La o masa erau doua fete, la prima vedere păreau foarte diferite, dar după un timp am văzut o asemanare destul de mare la felul cum vorbesc, cum se mişca, şi cum interacţioneaza. Le-am privit mai bine şi am observat că asemănarea fizică era mai mare decât mi s-a parut, e posibil să fie surori dar nu orice surori ci gemene. Felul în care interacţioneaza m-a dus cu gândul că ar putea fi gemene şi cu cât le observam mai mult cu atat deveneam mai convinsă. Una dintre ele e roşcată cu parul creţ, e îmbrăcată cu tricou şi blugi şi are mişcări mai largi decaât sora ei, are tendinţa de a minimaliza aproape orice mişcare şi probabil de aceea mi se par aşa. Probabil ea e cea care ia deciziile, ea e exemplul, ea e cea tare, ea convinge şi se luptă pentru bunăstarea amăndorura. Cealaltă soră are părul mai scurt, drept, castaniu, e îmbrăcată cu un maieu kaki peste un tricou negru, pantalonii par tot kaki, deşi nu văd prea bine din cauza mesei, pare mai finuţă, mai firavă decât sora ei şi totuşi are ceva în privire, parcă ascunde o putere mai mare decat arată la toata lumea. Ochii sunt la ambele de un albastru foarte frumos, luminoşi şi veseli, chiar şi în momentele în care vorbesc mai aprins despre ceva, încă zâmbesc din priviri. În timp ce mănâncă îşi împart mâncarea dar fără să întrebe aşa cum facem noi de obicei, comunicarea se făcea din priviri, iar sentimentul acela că cineva te poate şti aşa de bine încât să facă asta pentru tine mă minunează. La inceput privirile mi-au fost atrase de sora mai mare, am hotărât ca era cea cu parul scurt si drept, de felul ei de a zâmbi şi privi în jur, de mainile ei care nu puteau sta locului în timp ce vorbea. Aş fi vrut să fiu cu ele la masă, să împărţim mâncarea şi discuţii contradictorii despre fel de fel de subiecte. Mi-ar place sa fiu prietenă cu ele, şi poate ne vom întâlni şi cu altă ocazie, poate vom avea ocazia să ne apropiem, poate avem prieteni în comun, poate vom ieşi cândva în oraş şi ne vom reîntâlni. În timp ce mă gândeam la aceste posibilităţi mi-a trecut ca fulgerul un gând prin cap, de ce să nu intru în vorbă cu ele acum, de ce să aştept ca poate cineva să ne prezinte, de ce să nu fac ceva impulsiv. Aş putea oare să le fascinez suficient de mult ca să-mi acorde şansa sa le cunosc mai bine. O să incerc.
Mă ridic de la masa mea, deja terminasem de mâncat, şi mă îndrept spre ele, fata cea roşcată mă priveşte zâmbind. Când ajung lângă masă imi dau seama că nu ştiu ce să zic, mâinile îmi sunt transpirate, sunt emoţionată, e un sentiment asemănător cu îndrăgosteala, când descoperi un prieten nou, oare am această şansă dublă acum.
- Ciao. Sunt Laura şi vă observam de la masa aceea, spun eu în timp ce le arătam masa la care fusesem.
- Scuzaţi-mă dacă vă deranjez, dar cred că putem fi prietene, şi mi-am zis că decât să aştept să vă reîntâlnesc cu altă ocazie mai bine intru în vorbă cu voi acum. Sper sa nu consideraţi că e cam ciudat, zâmbind şi bâlbâindu-mă puţin.
- Salut, imi spune fata roşcata, eu sunt Mara, hai stai cu noi, putem să povestim la o bere, ea e sora mea, Oana.
- Superb, spun eu, fac cinste cu primul rand.
Oana nu a zis nimic, dar mă urmărea cumva fascinată cu ochii ei mari.
Comentarii
Trimiteți un comentariu