Adanc infipt in pamant

Afara ninge si eu nu pot decat sa ma gandesc la lumea misterioasa din care tocmai m-am intors.
Totul a inceput acum cativa ani, trei ca sa fiu mai exacta, cand mi s-a oferit un post la biblioteca, trebuia sa organizez cartile pe rafturi si in acelasi timp sa le scanez si inregistrez in sistemul informatic al bibliotecii, exact jobul perfect pentru mine. Biblioteca era intr-o cladire veche cu caramizi aparente, caramizie, cu cateva accente verzi in forma unor bucati de mozaic. Avea cateva basoreliefuri deasupra ferestrelor care ma fascinau, le-am observat inca de prima data cand am vazut cladirea. Le-am studiat indeaproape dupa niste fotografii, find foarte bine pastrate, puteam sa vad pana si urmele daltilor, acestea descriau niste scene dintr-o perioada antica, parea roma dar totusi vedeam pe ele si ceva elemente grecesti si summeriene, deci nu eram sigura unde sa le plasez, poate sunt doar o incercare de a surprinde mai multe culturi, ceva care e foarte potrivit intr-o biblioteca. M-am adaptat destul de repede in cadrul grupului destul de pestrit din biblioteca, eram 12 oameni in total, directoarea este o femeie mica de statura dar foarte impunatoare prin felul ei de a se purta, iti cerea respect doar uitadu-te la ea, cand te privea in ochi parea ca iti intra in creier, ca iti citeste gandurile, mai era un receptioner, care te ajuta sa te descurci prin biblioteca daca erai prima oara acolo, sau cu orice intrebare aveai el incerca sa iti raspunda sau sa afle ce te interesa si apoi urmam noi cei micuti, alaturi de mine mai aveam 2 oameni, Tom si Joe, care puneau cartile la loc cand erau aduse de catre oameni si care lucram impreuna cu mine la proiectul infomatic, ei ma ajutau cu caratul, mutatul si scanatul.
Totul a decurs perfect pana intr-o zi cand am ajuns cu scanatul cartilor de la subsol, unde se aflau cele mai vechi carti din biblioteca. Joe a adus prima tura, cam 20 de carti, si eu m-am apucat sa le sterg de praf si sa le pregatesc pentru scanat. Dupa 2 ore de lucru, obosita fiind, am zis ca merit o pauza si m-am dus sa-mi iau o cafea. Cand m-am intors am gasit toate cartile imprastiate pe jos acoperite de frunze si pamant, totul in birou arata de parca tocmai fusese o furtuna, m-am uitat afara, cerul era senin, geamul era inchis, totul era foarte ciudat. I-am chemat pe Tom si Joe la mine, i-am intrebat daca stiu cum putea sa se intample asta, dar si ei au parut la fel de mirati de ce au vazut ca si mine.
Toata munca mea din ultimele ore s-a dus pe apa sambetei. Acum trebuie sa o iau de la capat si nici macar nu stiu cum a putut vantul sa aduca frunzele inauntru fara sa fie nici un geam deschis.
Incerc sa nu ma mai gandesc la asta si adun cartile de pe jos, le curat de frunze si mizerie si le asez din nou pe birou in ordinea in care trebuie scanate. Le pun una peste alta cate cinci si observ ca una dintre carti lipseste, e chiar ultima de pe lista si se numeste "Secrete ale civilizatiilor apuse". Incep sa o caut, ma uit in colturi, sub mobilier chiar si in mobilier dar nimic, nu dau de ea. Ma enervez si il chem din nou pe Joe. Cand ajunge are o expresie pe care cu greu pot sa o descriu dar primul lucru pe care l-am observat este ca era livid ca si cand ar fi vazut o fantoma sau ceva asemanator.
O sa incerc sa aflu ce stie.
- Joe ce ai? Ti-e rau? Ce ai patit?
- Nu am nimic, ce vrei sa spui?
Nu pare prea convins, ridica o spranceana, si isi baga mainile in buzunarele de la pantaloni; foarte ciudat.
- Esti palid, sigur nu te simti rau?
- Nu, nu. Sunt ok. Poate din cauza ca tot ma faci sa alerg pe aici, dintr-o parte in alta.
- Scuze, dar acum, nu gasesc o carte, si era aici inainte de furtuna masii care o aparut din senin. Ai luat tu vreo carte data trecuta cand te-am chemat?
- Nu. Nu am luat nici o carte. Intreba-l si pe Tom, si el a fost aici. Chiar l-am vazut ca a intrat in birou cand erai tu plecata.
- Si tu ce faceai pe aici, parca trebuia sa fi pe la receptie?
- M-a trimis John sa iau matura din debaraua de aici, avea o problema de curatenie.
S-a enervat putin fortat, si pare foarte suspicioasa purtarea lui. Nu pare dispus sa-mi spuna nimic deocamdata, dar sunt hotarata sa aflu ce stie.
Il chem si pe Tom sa vad daca intradevar Joe a aspus adevarul. In cateva minute il vad pe Tom cum se taraste spre biroul unde sunt eu, are un mers calm, nu pare preocupat de nimic, nu se grabeste si pare foarte relaxat. Ajunge langa mine si ma priveste in ochii.
- Cu ce te pot ajuta? ma intreaba el.
- Pai imi lipseste o carte de cand cu toata furtuna improbabila care a avut loc in birou, si ma gandeam ca poate stii tu unde e.
- Nu stiu, te-am cautat mai devreme sa te intreb daca ai nevoie de ajutor sa cureti aici dar nu erai, asa ca am plecat.
- Ma ajuti sa o caut atunci?
- Da sigur, tu pe unde ai cautat?
- In birou, normal. raspund eu sarcastic.
- Ce ai zice sa facem ordine pe aici si asa cautam in acelasi timp? zice Tom
- O idee stralucita. Ma duc sa iau matura de la receptie, ca ne-au furato.
Plec spre receptie, Tom pare sincer si nu cred ca stie unde e cartea, ramane sa vad daca Joe stie cu adevarat sau minte din alte motive. Ma apropii de receptie si John care este un tip destul de finut, calm si rafinat are o discutie destul de aprinsa cu Joe, de cand lucrez aici nu l-am vazut pe John sa-si iasa din pepeni in public. Surprind o parte din discutie de la distanta.
- Joe sa nu o lasi sub nici o forma sa mearga singura in subsol.
Chiar atunci Joe isi intoarce capul si ma vede cum ma apropiam, isi schimba foarte repede expresia si se intoarce spre John zambind si batandu-l pe umar, probabil asigurandu-l ca nu se va intampla asta.
Ajung langa ei si ma fac ca nu am auzit nimic. Iau matura, pe care am observato langa birou rezemata de perete, si il salut pe John in timp ce ma indepartez. Trebuie sa procesez toata informatia care mi-a survenit, sunt confuza si nesigura de cat de mult nu stiu din aceasta lume. Oare ce e la subsol si de ce nu pot sa merg singura, ce as putea descoperii intr-un subsol de biblioteca. Ma simt de parca as fi intr-un film cu Indiana Jones dar fara bici.

Ma intorc inspre birou si pe drum ma intalnesc cu Tom care pare foarte speriat. Se opreste langa mine si incepe sa vorbeasca repede si urlat.
- Haide repede in birou, a inceput sa iasa apa dintr-o gura de aerisire, nu stiu ce sa salvez prima data. Am nevoie de ajutor, nu pot singur, hai repede.
Ma apuca de mana si fugim amandoi inspre birou.
Cand ajungem apa era deja la nivelul gleznelor dar continua sa curga intr-un ritm spectaculos. De unde, puii mei, ii toata apa asta? Ma uit la biroul pe care sunt cartile, sunt toate acolo din cate imi dau seama si sunt ferite de apa, nici un picur nu pare sa ajunga la ele.
Il pun pe Tom sa scoata toata aparatura electronica din prize din partea dreapta si eu incep in stanga, apa se apropie de prize si daca ne prinde acolo ne-am ars.
Apa creste repede, sper sa reusim, eu mai am doua prize de verificat, am scos scanerul, imprimanta si calculatorul, vreo doua lampi si atat. Tom mai avea faxul, telefonul, proiectorul, laptopul meu si inca vreo doua lampi.
Am terminat fix in momentul in care apa era la un centimetru de prize si mi-am dat seama ca era mai simplu si sigur daca as fi mers sa intrerup curentul de la panoul de curent, dar normal ideile astea imi vin in ultimul moment. Ca sa fiu sigura fug la panou si fac si asta.
Acum nu stiu ce sa mai fac, cum putem sa scoatem apa din camera, si cum sa o oprim sa mai curga?
Il rog pe Tom sa sune la pompieri sa vada daca ei ne pot ajuta, daca au pompa de scos apa si daca pot veni urgent.
In timp ce Tom merge la receptie sa sune eu incerc sa aflu de unde curge apa asa ca iau o scara si ma urc la urmatoarea gura de aerisire din care nu curge apa.
Ajung langa trapa si observ ca e prinsa in suruburi asa ca cobor sa caut o surubelnita. Gasesc una destul de repede pentru ca am o trusa care o folosesc la desfacut calculatorul, si ma urc inapoi, ma chinui cateva minute si intr-un sfarsit reusesc sa le desfac si sa deschid trapa. Imi bag capul prin gaura dar nu vad nimic. Cobor repede si iau o lanterna, in timp ce urc scara ajunge si Tom care ma anunta ca pompierii sunt pe drum.

Hotarasc sa nu-i astept si bag capul prin trapa ca sa vad de unde vine apa, pornesc lanterna si o indrept spre gura de aerisire din care se scurge apa, pare sa vina de sus din conductele care formeaza aerisirea dar nu prea pot observa altceva decat suvoiul de apa nu si sursa lui.
Tom ma striga
- Au ajuns pompierii!
- Ma bucur! Sa vedem cat de repede pot sa scoata apa asta. Du-te dupa ei si adu-i repede.
Cobor de pe scara si observ ca apa imi ajunge acum la genunchi. Bine ca au ajuns pompierii si ca nu avem carti decat de la un metru in sus.
Pompierii se misca destul de repede cu scosul apei din birou, dar apa continua sa curga si nu stim cum sa o oprim si nici nu ne putem da seama de sursa ei.
- Tom, fugi la John si intreaba-l daca are cumva planurile cladirii, sau daca stie unde le gasim. Trebuie sa gasim sursa. M-am saturat sa ma uit la apa asta cum curge.
- Ma duc.
In 15 minute Tom se intoarce cu planurile.
- Pune-le aici pe birou.
Seful pompierilor vine si el langa noi in momentul in care noi intindem planurile.
- Noi suntem aici, dedesubt este subsolul, deasupra e casa scarilor si langa camere cu carti, singura sursa de apa care trece prin cladire este la cel putin 300 metrii distanta si asta e conducta principala care apoi se divizeaza in mai multe conducte pentru utilitati.
- Putem sa mergem pe casa scarilor sa vedem daca putem vedea ceva de la trapa asta; si arat spre una din trapele de aerisire care este pozitionata cam la fel ca cea din care curge aici apa.
- Da cred ca e cel mai bun pas, sa vedem daca il vom face pe uscat sau umed.
Seful pompierilor, pe care il cheama David si este un tip foarte solid, cu o voce foarte calma dar foarte glumet, incercand la fiecare pas sa ma faca sa rad, il cheama pe unul dintre subalternii sai si ii spune sa ia o scara.
Plecam toti spre casa scarilor.

Comentarii

  1. de ce te oprisi? hellooo!!!! scrie mai departe, ca daca nu aflu repede acum cand ma roade care-i legatura dintre civilizatiile apuse si furtuna.. ma duc si ma uit la jumanji :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Morris - O sa mai scriu...promit

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) da da si eu vrea sa stiu ce e la subsol :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Stau si ma gandesc... De unde le scoooottiiii? Mi-ar place sa intru in mintea ta si sa vad ce-i p-acolo! Oricum... eu zic sa-ti faci curaj si sa cobori la subsol.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Carmen
    O sa cobor si la subsol...dar momentan nu prea am avut timp de scris...in curand pe marile ecrane :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare