Promenada

E sambata dimineata, ceata tocmai s-a risipit si in locul ei a ramas doar un miros de toamna timpurie, aerul rece isi face simtita prezenta mai ales la aceasta ora, dar pe mine nu ma deranjeaza. Iubesc sa ies dis de dimineata la plimbare cu Ares, cainele meu. In jur nu se prea vad oamenii, toti stand in casa la caldura inca in pat visand la vara care a trecut. Mie una imi place sa ies intr-o plimbare pana pe malul marii. Cateodata Ares ma alearga tot drumul si cand ajungem pe plaja ne aruncam amandoi in nisip gafaind.
Azi o luam incet spre mare, simt mirosul de departe si abia astept sa ajungem la apa. In timp ce ne plimbam observ primele schimbari pe care le aduce toamna. Frunzele sunt deja galbene si cad una cate una parca asternand pentru noi un covor, parca ar fi un drum, o cale spre ceva anume.
Ajungem pe plaja si Ares incepe sa alerge ca un nebun, eu neputand sa tin pasul ii dau drumul si pasesc incet inspre mal. Marea este linistita asa ca ma asez foarte aproape de linia apei. Ares s-a oprit si sapa in nisip. E foarte agitat asa ca ma duc sa vad ce a gasit. Ajung langa el, il strig dar nu se opreste, continua sa sape. La un moment dat observ ca miroase ceva, s-a oprit din sapat si acum latra la groapa. Ma uit sa vad ce a gasit si observ o cutie de metal, pare o cutie de biscuiti sau turta dulce si realizez de ce e asa agitat, a mirosit ceva dulce. Iau cutia si o deschid, inauntru sunt cateva jucarii, doua poze si un mic jurnal al unei fete pe nume Marie, care obisnuia sa vina aici pe plaja cu cainele ei acum mai bine de 20 de ani.