In lumea fantastica a creierului meu

M-am desprins din imbratisarea ta si am coborat la parterul casei pe intuneric, am bajbait dupa un pahar si sticla de vin inceputa mai devreme si m-am asezat pe canapea. Tu dormi sus iar eu nu am stare, stau si beau vin, gandindu-ma la seara precedenta cand mi-ai cerut sa merg cu tine pana aici. Vrei sa-mi arati ceva, si eu una nu am nici cea mai vaga idee despre ce este acel lucru. Inchid ochii si incerc sa-mi imaginez ce ar putea fi, incep cu ceva lejer, un copac magic, care te transporta in timp daca stai in scorbura lui si te concentrezi asupra unei date si locatii, un ozn care poate deveni invizibil, deseori tu pleci cu el la plimbare deasupra tuturor fara ca cineva sa stie ca esti acolo, din cand in cand ai avut probleme cu invizibilitatea si de aici toate zvonurile cum ca exista extraterestrii, o oglinda care iti arata persoana la care te gandesti, un fel de camera web pornita deasupra tuturor oamenilor. Ce comica sunt, astfel de idei sunt fantastice si mi-ar place sa le am, dar cred ca oricare dintre aceste trei mi s-ar urca la cap si as deveni o persoana imposibila.
Ma mai gandesc si la alte posibilitati dar adorm inainte sa le fixez in memorie.