Inot
Apa ma inconjoara
Soarele nu ma mai atinge
Plutesc in lichid
Inot in destin
Tanjesc dupa ploaie
Dar nu pot scapa.
Faceți căutări pe acest blog
Eu si cu mine suntem doar una. Dar asa cum se cade, eu sunt pasionata de fotografie si “mie” imi place sa scriu...vrute si nevrute...poezii si proze scurte
Mereu o voce, mereu un strigăt pare-mi-se tonul poeziiilor Laurei, asta însă sună ca si strigatul unui muribund. Multimea de simboluri ce o împânzesc Soarele (lumină, viată) nu o mai atinge. Starea de pasivitate in *lichid* relevă neputinta de a detine controlul asupra sobolanilor rozalii ai vietii. Comparatia sugerata a destinului cu apa poate semnifica - haosul dar in care totusi inainteaza pt ca inoată. Acum tânjitul după schimbare are loc nu prin opusul fenomenului ce provoaca frustrare ci tot prin apa - laitmotiv. Ultimul vers e o gură de aer refulată in ficat, o complacere in acea conditie de nedesavarsire, iar punctul e esential incheie ciclul, e lacat contra ascensiunii.
RăspundețiȘtergereIn concluzie Viata socială, devine una maritimă sau de submarin. Adevăr grăiesti cand zici ca inoti in destin...