Inot




Apa ma inconjoara
Soarele nu ma mai atinge
Plutesc in lichid
Inot in destin
Tanjesc dupa ploaie
Dar nu pot scapa.

Comentarii

  1. Mereu o voce, mereu un strigăt pare-mi-se tonul poeziiilor Laurei, asta însă sună ca si strigatul unui muribund. Multimea de simboluri ce o împânzesc Soarele (lumină, viată) nu o mai atinge. Starea de pasivitate in *lichid* relevă neputinta de a detine controlul asupra sobolanilor rozalii ai vietii. Comparatia sugerata a destinului cu apa poate semnifica - haosul dar in care totusi inainteaza pt ca inoată. Acum tânjitul după schimbare are loc nu prin opusul fenomenului ce provoaca frustrare ci tot prin apa - laitmotiv. Ultimul vers e o gură de aer refulată in ficat, o complacere in acea conditie de nedesavarsire, iar punctul e esential incheie ciclul, e lacat contra ascensiunii.
    In concluzie Viata socială, devine una maritimă sau de submarin. Adevăr grăiesti cand zici ca inoti in destin...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare